In memoriam dl. preot prof. Adrian Cuc

In memoriam dl. preot prof. Adrian Cuc

 

*

 

Cand un preot moare…

*

 

 

Cerul e mult prea senin dar atmosfera prea rece

Suflete calde acum sunt mult prea intristate

Un preot era in agonie noi l-am lasat sa plece

Un suflet ce mereu L-a slujit si ne-a instigat la pace.

*

 

Un preot, un profesor, un tata iubitor,

O stea, un geniu ce nu-l putem uita

A plecat intr-o zi de iarna cand doar ingerii mor

Ne-a lasat pe toti pentru a fi pe veci in dreapta TA.

*

 

Multe ne-a invatat si totusi prea putine

Caci a plecat mult prea devreme

Pentru cate vroia el a ne spune

Prea putin tact pentru asa un nume.

*

 

Afara e frig insa zapada enigmatic se topeste

Parca nici ea nu te-ar lasa sa pleci

Din pomi de pe capele duios se prabuseste

Natura insasi ar vrea sa te intorci!

*

 

Desi e frig totul in jur s-a intristat

Cu lacrimi de tot felul esti petrecut

Dar ce mai conteaza acum cand ai plecat

Ce mai contam noi ce suntem un trecut?

*

 

Tu ai pasit pe cararea perpetua a mortii

Atat de marinimos chiar placid acest pas ai facut

Caci tu doar bine ai faurit pe drumurile vietii

Si-acum cu totii stim ca esti acolo sus!

*

 

Ai inteles ca moartea este doar cheia la eternitate

Ce tu ai gasit-o atat de repede

Incat nu stiu ce sa-ti spun Adriane

Gandindu-ma la duhul tau duios si limpede…

*

 

Cucule ai grija de noi de-acolo din Eden

Te roaga pentru noi – stiu c-o vei face

Iar pana v-om ajunge si noi un etern

Ma rog ca Dumnezeu sa te-odihneasca-n pace!

 

 

 

Cu multa consideratie,

Botiu Radu Ioan

2 Comments

Comments RSS TrackBack Identifier URI