Pe străzile ce erau vii… iar voi eraţi doar doi copii…

Pe străzile ce erau vii… iar voi eraţi doar doi copii…

*

Curge sânge pe trotuar

De ai putea să te ridici, ai face-o…

În gură ai un gust sărat-amar

Şi-n suflet o întrebare: de ce-ai iubit-o?

*

E omenesc să gândim ulterior

Cu ce-am greşit şi chiar de ce…

O rană-ţi stoarce un fior,

Rana că tu iubeşti femeile.

*

Cu frică-ţi deschizi un ochi

Aşteptându-te la ce-a trecut,

Dar au plecat şi îi vezi morţi

Cu groază analizând ce ţi-au făcut.

*

Şi rezemat de o clădire

Te-ntinzi spre geaca de vizavi,

Poate că meriţi o ţigare,

Dar ce mai meriţi nici tu nu ştii.

*

E sânge pe tot chiştocu’ de ţigară,

Dar tragi cu poftă meditând

La cum vă iubeaţi odinioară

Şi aţi ajuns avani, plângând.

*

Nu vrei nimic, acum fiind numai cu ea,

O tragi în piept cât mai adânc

Să-ţi fie ea şi alinarea,

Să-ţi fie şi răzbunul scump.

*

Încet te mişti, vroind să pleci

Şi te îndrepţi către maşină,

Dar te zăreşte şi o zăreşti,

Simţind un gol în inimă…

*

Disperată aleargă spre tine,

Dar tu te-apleci la portbagaj,

Ştia şi ea că n-o să fie bine,

Tu te ridici şi-apeşi sensibil pe trăgaci…

*

*

Nu ştii nici tu ce aţi făcut,

Dar ea nu ştie nici atât,

Că totu-n inimă ţi-a rupt

Săpându-şi nepieritor (,tânăr) mormânt!

*

*

Boţiu Radu Ioan

1 Comment(s)

Comments RSS TrackBack Identifier URI